Odata cu incheierea anului scolar pe data de 11 iunie , anul acesta, am intrat din plin in activitatea de vara –taberele, incepand cu 14 iunie .Avand in vedere ca in familiile sarace din evidenta noastra sunt mult mai multi copii decat putem lua intr-o vara , obisnuim sa-i rotim si asa se face ca ne vedem cel mai devreme din nou odata la doi ani cu ei in tabara. Am fost surprinsa placut anul acesta sa vad o schimbare in bine in mod special la doi baieti . Unul dintre ei si-a pierdut tatal intr-un accident de masina si acum doi ani am fost foarte ingrijorati pentru el .Era depresiv, nu comunica, se izola de grup si cu greu am reusit sa discutam de durerea lui. Mai aveam copii orfani in tabara dar nu ti-ai fi dat seama daca nu ai fi stiut situatia familiei, atat erau de veseli si comunicativi. Baiatul depresiv, avea o mama care se complacea in durerea ei , se plangea in fata copiilor si nu-i incuraja de loc. Dupa tabere ,am stat de vorba cu mama si i-am sugerat sa-si incurajeze copiii sa fie luptatori.Se pare ca a inteles, pentru ca anul acesta, baiatul era complet schimbat.Vesel, comunicativ si cooperant.

Al doilea baiat, a fost calcat de un car si avea o mana zdrobita de copita vacii. Nu suporta sa doarma cu lumina stinsa, avea cosmaruri, asa ca toti ceilalti copii din casuta au dormit o saptamana cu lumina aprinsa.Cu acest copil ne-am intalnit in cursul anului pentru consiliere si spre bucuria noastra, anul acesta era bine si ne-a spus ca nu mai are cosmaruri decat extrem de rar, daca este foarte suparat sau este cearta in familie. Mama lui este foarte grav bolnava de poliartrita si nu poate face practic nimic, pentru ca membrele ei sunt foarte deformate.

Din pacate insa, nu multe sunt succesele.Copiii sunt neglijati ,needucati. Parinti nepasatori sau incapabili, in multe cazuri. Am fost revoltati de attudinea unei mame care si-a trimis fetita in tabara, fara sa ne spuna ca 6 din cei 12 copii ai ei au avut varicela, unul dupa altul.Nu s-a gandit ca o trimite in colectivitate si iau si ceilalti copii.Bineanteles ca a doua zi dupa ce a venit, fetita avea eruptia specifica, asa ca a trebuit sa vina sa o ia acasa iar noi sa stam cu emotiile de rigoare. Fiecare copil, are povestea lui.Ceea ce iese clar in evidenta din chestionarele lor prin raspunsul la intrebarea: “ce ti-a placut cel mai mult?- este alimentatia saraca pe care o au, pt. ca cei mai multi raspund : mancarea.

In paralel cu taberele , vara aceasta am avut o noua provocare.In Casa Benita 2 unde pana in Octombrie 2009 s-a desfasurat proiectul de fete, am luat acum copii parasiti la spital sau in centrul maternal. Centru maternal este un loc unde mamele care nu au unde merge cu copilul (copiii) pentru ca familia nu o primeste acasa sau a fost alungata de sot, pot sa stea  o perioada de 6 luni in care se incearca fie reconcilierea relatiilor,fie rezolvarea unei locuinte sau gasirea unui serviciu.Unele cazuri se rezolva, multe nu si mama isi da copiii spre adoptie sau plasament sau casa de copii.Incepand cu luna Mai , Anca, viitoarea “mamica” a participat la cursuri de pregatire, iar in iunie a dat examenul pe care l-a luat asa ca pe data de 18 iunie s-a prezentat la comisie pentru a fi atestata si gata pentru luarea copiilor. In data de 15 iulie, s-a intrunit comisia si ni s-au incredintat  copiii.O fetita de trei ani si jumatate, a suferit se pare o trauma emotionala pentru ca ne-a fost incredintata cu retard sever de vorbire, dar chiar de a doua zi dupa ce a fost luata in familie ne-a uimit pe toti cu multimea de cuvinte pe care le pronunta.Sigur, mai are probleme de pronuntie corecta si va trebui sa-i luam un logoped, dar este mult mai bine decat ne-am asteptat.

In vara aceasta eu si sotul meu am fost “parintii”  uneia din fetele de la Casa Benita ,  care s-a casatorit pe data de 26 iulie.A fost o experienta incarcata de emotii. Pe de o parte bucuria de a vedea una din fete “la casa  ei”, pe de alta parte surprinsi de D-zeu  pentru modul in care tineri,  prieteni , s-au implicat. Unul s-a oferit sa dea toate prajiturile, altul sucurile, altul carnea, altii sa gateasca si a fost o masa care nu a costat nimic, iar darnicia participantilor a intercut toate asteptarile.

Acesta este bilantul verii lui 2010 si suntem din nou in septembrie, cand toate proiectele vor incepe activitatea noului an scolar.Suntem recunoscatori bunului Dumnezeu care s-a ingrijit de toate nevoile noastre si multumim tuturor celor care l-ati ajutat.

                                                                     Lidia Murza

error: Content is protected !!