Contact: 0263 239 050

 

 

 

’Spre ţintă! … (nu)-i ca pe roate’’  a fost titlul taberei din perioada 18-23 iulie 2016. De ce? Pentru că aici, 25 de adolescenţi au învăţat să ţintească tot mai sus, spre o viaţă plină de sens, de semnificaţie. Dar au realizat că acest lucru nu merge “ca pe roate” şi că e nevoie de multă, multă disciplină, echilibru, încredere, cumpătare, putere de a face faţă presiunii celor din jur.

Cei 3 lideri ai taberei s-au pregătit fiecare să îi înveţe pe adolescenţi lucruri folositoare pentru viaţa lor. Astfel, in prima lecţie s-a vorbit despre importanţa deciziilor pe care le luăm în viaţa de zi cu zi. Chiar dacă uneori ni se par lipsite de importanţă, deciziile mici ne afectează mai mult decât ne imaginăm noi. De exemplu, decizia de a ascunde un lucru de părinţi azi, de a nu spune unde am fost, de a minţi cu privire la o notă slabă va forma în mine obiceiul de a minţi, ceea ce afectează caracterul meu. Concluzia lecţiei a fost următoarea: câştigul pe termen lung merită suferinţa pe termen scurt!

“Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea?” Doar îndreptându-se după Cuvântul Domnului! Iosua şi Caleb din relatarea biblică despre iscodirea Ţării Canaanului ne-au folosit drept exemple de oameni care nu s-au lăsat influenţaţi de cei dn jur, au făcut faţă presiunii anturajului şi au avut încredere în Dumnezeu, acţionând plini de curaj. Răsplata lor a fost mare: din toţi cei 12 care au fost trimişi să iscodească ţara, doar Iosua şi Caleb au avut parte de bucuria de a locui în ea.

Lecţia practică despre mersul pe bicicletă ne-a ajutat să înţelegem că în viaţă, ca atunci când mergem pe bicicletă, e nevoie să fim drepţi, să avem echilibru şi încredere pentru a ajunge la ţintă. Povestea biblică despre Iosif ne-a întărit şi ea această convingere şi am văzut că de la vârsta de 17 ani, când acesta a avut un vis, şi până la împlinirea lui, când Iosif avea deja 30 de ani şi devenea prim-ministru în Egipt, acestuia nu i-a mers “ca pe roate”, ci a fost nevoit să treacă prin durerea de a fi trădat şi vândut chiar de fraţii săi, de a sta în închisoare pe nedrept, trecând uneori prin deznădejde. Totuşi, Dumnezeu a răsplătit credincioşia lui Iosif şi acesta a ajuns un om foarte puternic şi influent, pentru că a fost drept, echilibrat şi a avut încredere în Dumnezeu.

Jocurile, cântecele, drumeţia, focul de tabără, munca în echipă, concursurile biblice, au întărit coeziunea grupului, făcând ca momentul despărţirii să fie mai greu pentru fiecare membru în parte, dar şi un prilej de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru un timp atât de frumos.

 

Cele 3 echipe şi-au ales fiecare câte un nume şi au compus cântece sau poezii, în funcţie de numele grupului şi de specificul acestuia.

 

 

Astfel, echipa “Săgeţile înflăcărate”,  pe care am mai numit-o şi “echipa cântăreţilor”,  ne-a prezentat, prin cântec,  următoarele versuri:
 

“Noi dorim iertarea prin sângele Domnului                 

Noi ţintim curăţia spre Slava Lui                                                         

Noi dorim creşterea pentru ca cei din jur

Să vadă în noi roada Duhului

Noi suntem, noi suntem săgeţile înflăcărate

Săgeţile înflăcărate pentru Isus

Dragostea noastră să o răspândim

Prin bunătate, o mireasmă să fim

Lumina noastră să ardă mereu

Şi ţinta noastră să fie Cerul Său”

 

 

Echipa “Fairplay” a cântat cu mult entuziasm imnul lor, ale cărui versuri ne-au învăţat cum trebuie să ne comportăm:

 

“În fiecare dimineaţă când mă trezesc şi sunt ok

Îi mulţumesc de-a mea viaţă şi mă silesc să fiu fairplay

Să fiu bun, smerit, blând şi milos

Drept, cinstit şi curajos

Harnic, darnic, liniştit

Cum Isus ne-a dovedit

Suntem uniţi în toate, la rugă, studiu, joc

Şi Îl iubim pe Isus, mereu în orice loc”

 

Echipa “Copiii Dealului” s-a inspirat în alegerea numelui din faptul că locul unde grupul se întâlnea zilnic la rugăciune, discuţii şi muncă în echipă era “Cabana de pe deal”. În acest loc adolescneţii au pregătit şi sceneta “Bârfa”, pe care au prezentat-o celorlalte echipe în ultima seară de tabără, mesajul transmis fiind acela că, întotdeauna, prin bârfă se face “din ţânţar, armăsar”.  Sloganul echipei a fost următorul:

“Dacă dealul îl urcăm,

Ţinta noi o s-o aflăm.

Dar pe drum noi nu bârfim,

Ca să nu ne rătăcim.”