Contact: 0263 239 050

Jurnalul taberei din săptămâna 23- 28 IUNIE 2014

Luni
A început aventura! Copiii au călătorit cu trenul până la halta Reteag. Pentru unii din ei, aceasta a fost prima călătorie cu trenul.
 
Marţi
Despre hărnicie nu sunt multe de spus, ci mai multe de făcut. Astfel, copiii s-au pus pe treabă şi au învăţat în timpul lecţiei HĂRNICIA, poezia: Omul harnic!
Dintr-o prună, creşte-un prun
Din alună - un alun
Dintr-o ghindă, un stejar
Din arţar, tot un arţar
Dintr-o nucă, nuc răsare
Drumul creşte din cărare
Din izvor - fântâna, râul
Iar din bob răsare grâul.
Omul harnic, din ce creşte?
Din copilul ce munceşte!
Conceptul opus hărniciei e lenea, iar definiţia pentru acestă noţiune e următoarea: „atunci când mama îţi cere să faci ceva şi nu ai chef.” (o fetiţă)
 
Miercuri
Copiii au discutat despre ce înseamnă mulţumirea. În timpul lecţiei au fost activi.
 
Ca dovadă, la prânz în timp ce colegii se certau de la borcanele cu Nutoka şi dulceaţă, una dintre fete le-a spus:
- ,,Nu mai ştiţi ce am învăţat la lecţie astăzi? Trebuie să fim mulţumiţi cu ce avem!”
*
Copiii au trimis scrisori de mulţumire unui membru din familia lor: părinte, frate, soră, bunic, bunică. Scrisorile au fost expediate a doua zi.
 
După-masă au făcut o vizită-surpriză la ,,Casa Benita” pentru a cânta LA MULTI ANI! unuia dintre copii, care îşi sărbătorea ziua de naştere. Momentul a fost foarte emoţionant!
 

 Joi

Copiii au adus argumente pentru a demonstra de ce este bine să ne încredem în Dumnezeu. În timpul lecţiei despre David si Goliat, copiii şi-au confecţionat propriile pietricele (din folie de aluminiu) şi au tras în ,,Goliat” ( un desen - în spatele căruia se aflau temerile lor).
 
Am avut şi vizitatori care ne-au adus ,,lebeniţa uriaşă”. Unii copii nici măcar nu o puteau ridica de pe masă.
Seara, pe terenul de sport, înainte de a merge la culcare, am încheiat timpul cu o rugăciune, care de data asta a fost DEOSEBITĂ. Într-o linişte deplină, aşa cum se cuvine să fie când te rogi, copiii au auzit un răcnet:,, Niii! O căprioară!!!” şi în câteva secunde toţi copiii au fost în vârful dâmbului. Au fost precum un stol de păsări, care şi-a luat zborul .
Bineînţeles că biata căprioară a fugit mâncând pământul.
 
Vineri
A fost o zi mai specială. În prima parte am făcut o drumeţie până în satul vecin, Hăşmaş.
 
Sătenii s-au bucurat de prezenţa noastră, au fost foarte ospitalieri şi ne-au servit cu fructe.