Munca socială este istovitoare şi, pare, la prima vedere încununată cu puţin succes.

Te întrebi de multe ori: oare merită?

Munca pe care o fac este doar remunerată la sfârşit de lună?

Punga primită este suficient de grea şi conformă cu eforturile depuse?

Iată câteva întrebări pe care un lucrător social şi le pune în momente de cumpănă, de epuizare şi din lipsă de viziune. Lucrătorul social nu confecţionează încălţăminte, nu coace pâine, nu ţese pânze fine, lucrează doar cu oamenii.

Oare merită?

Aş putea spune că merită! Dar puţin! dacă nu introducem în acest calcul, dimensiunea spirituală.

Într-o lume spirituală, unde Dumnezeu este considerat Împăratul, plata cea mare este “dreapta Lui”, iar oamenii pe care-i ajuţi, toţi sunt EL!

Dacă în oamenii săraci şi flămânzi Îl vezi pe El, în copiii cu hidrocefalee, cu cancer, cu miastenie – “am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi”(Matei 25:36), inima va tresălta plină de împlinire datorită parafei confirmatoare – Mie mi le-aţi făcut!

Când motivaţia muncii transcede dimensiunea umană şi îşi face curs înspre o altă lume, munca cu aceşti neînsemnaţi ai societăţii devine uşoară şi foarte împlinitoare.

Oare merită?…

Simona Guseth – asistent social

error: Content is protected !!